Data trecuta, am vazut cateva lucruri despre stema Huniazilor si despre stema lui Ioan de Hundeoara, in mod special. Dar cine era acest Ioan de Hunedoara si, mai ales, de ce are o importanta atat de mare pentru maghiari?
Servus, prieteni, si bine ati revenit la al doilea episod despre Huniazi!
Astazi mi-am propus sa povestim un pic despre omul care a pus pe harta istoriei aceasta familie ceva mai speciala; avand in vedere ca atat Ungaria, cat si Romania, il considera a le fi erou national, in aceeasi masura.
Despre Huniade s-a scris si s-a povestit mult. Probabil ca s-a povestit atat de mult, incat noi avem o imagine destul de idealizata despre el, in comparatie cu cei care i-au fost contemporani. Trebuie subliniat faptul ca, in vremea lui, Ioan Huniade a fost si iubit, daca e sa ne luam dupa bataliile lui cu turcii care l-au facut si celebru, de altfel, dar si urat. Urat, mai ales spre sfarsitul apogeului sau, de catre marea nobilime maghiara, care vedea in el un om care forta un pic lucrurile in ceea ce priveste conducerea Regatului Ungariei.
Dar hai sa vedem care ii sunt inceputurile, prima data.
Ioan de Hunedoara s-a nascut undeva la inceputul secolului XV si, potrivit marii majoritati a istoricilor, el este fiul acelui Woyk, sau Vajk, asa cum apare mentionat in documente. Daca e sa ne luam dupa aceeasi majoritate, tatal lui Ioan este valah/roman ca si origine etnica. Insa, de-a lungul vremii au existat si pareri conform carora a rezultat ca Voicu(asa cum il numesc istoricii romani) ar fi cuman, in realitate. Si asta, bazandu-se pe faptul ca, in secolele XIII si XIV, in Tara Romaneasca(presupusul loc de bastina al lui Voicu), inca aveam o importanta comunitate de origine cumana. Inclusiv despre Basarabi, primii domni ai Tarii Romanesti, se spune ca ar fi de origine cumana.(teorie lansata de catre istoricul Neagu Djuvara). In orice caz, istoricii au cazut de acord ca, Ioan Huniade este fiul acestui Voicu, un cavaler de-al regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, despre care se crede ca a ajuns in Transilvania din Tara Romaneasca. Dupa altii, Voicu ar fi fost un mic nobil roman din Tara Hategului. Cert este ca, Vajk/Voicu este rasplatit undeva pe la 1409 de catre Sigismund, cu domeniul de la Hunedoara. Si aici, o mica paranteza:
De-a lungul timpului, s-a tot pus problema numelui. Cum este corect? Huniazi, Hunedoresti?…
Pai, in principiu, inca este disputata problema, insa, cei mai multi inclina spre termenul de Huniazi.(printre care si eu, ca parere personala). Dar de ce Huniazi? Vedeti voi, in documentele epocii, Ioan apare ca „Johannes de Hunyad”, mai ales dupa ce acesta este numit in functia de regent al Ungariei. In lumea de limba maghiara, el este cunoscut ca „Hunyadi Janos”, ceea ce s-ar traduce ca Ioan de Hunedoara. Pe de alta parte, in vechime, ca si astazi, dealtfel, Hunedoara este Vajdahunyad, pentru maghiari. Ei bine, daca punem lucrurile cap la cap, vedem ca Huniade(Huniazi, pl.) nu este altceva decat o adaptare a unei denumiri maghiare pentru lumba romana.
Trecand peste paranteza, Voicu primeste acest domeniu pentru servicii aduse regatului, domeniu ce cuprindea si aceasta Vajdahunyad, nimic altceva decat Cetatea Hunedoarei(Castelul Corvinilor/Huniazilor, de mai tarziu).
Huniade ramane pana la o varsta destul de frageda in cadrul familiei, dupa care ajunge in grija lui Sigismund de Luxemburg, ca familiar. La acea vreme, exista o moda cu origini in ceea ce cunoastem noi acum ca si „cultura cavalereasca”. Adica, fiul unui nobil avea datoria de a creste pe langa seniorul teritoriului respectiv si de a deprinde multe aptitudini ce il vor ajuta mai tarziu. Cam acesta este contextul pe care il prinde Ioan Huniade, ca si copil. Interesant este ca el nu serveste la curtea lui Sigismund de prima data, ci ajunge sa deprinda arta militara la curtea lui Filippo Scolari/Pippo de Oroza, un cavaler italian ce a fost pana spre 1430 comite de Timis.
In gratiile regelui ajunge abia dupa 1430, dupa ce serveste si la curtiile altor oameni importanti ai vremii, inclusiv la cea a lui Stefan Lazarevici, despot al Serbiei. Alaturi de rege, il gasim in momentul in care suveranul intreprinde niste campanii miltare impotiva husitilor.(cehi ce aderasera la ideile de reforma religioasa ale lui Jan Hus). Din acel moment, cariera militara a tanarului transilvanean incepe sa urce si ajunge sa aiba o turnura absolut fabuloasa, pentru acele timpuri.
In 1437, Sigimund moare, iar pe tronul Ungariei ajunge Albert de Habsburg, un rege destul de contestat, ce nu a reusit sa ramana pe tronul Ungariei decat vreo doi ani, pana in 1439. In tot acest timp, Huniade ajunge ban al Banatului de Severin(teritoriu ce ajunge in granitele Tarii Romanesti, mai tarziu) si are primele ciocniri cu turcii. Trebuie spus ca, la acea data, o noua forta militara avea sa se intinda inspre Europa si multe dintre tari incep sa simta amenintarea. Inclusiv Ungaria incepea sa resimta acumularea de tot mai multe teritorii de catre Imperiul Otoman, cu care europenii mai avusesera probleme si cu un secol inainte.(spre sfarsit) Si in special, Ungaria incepuse sa isi simta amenintate granitele sudice, care de intindeau pana pe linia Dunarii, in Banat, la acea vreme.
Cum spuneam, Regele Albert I nu rezista prea mult pe tron, iar in 1439, Ungaria se gaseste in situatia de a alege un nou rege. Elisabeta de Luxemburg, fiica lui Sigismund si sotia lui Albert tocmai se pregatea sa dea nastere fiului lor Ladislau(viitorul Ladislau V Postumul). Insa nu toata lumea era de acord ca un nou nascut sa fie rege, mai ales ca amenintarea otomana era si aproape, asa ca una dintre partide, coagulata in jurul lui Ioan de Hunedoara, il sustinea pe Vladislav, rege al Poloniei. Si astfel, situatia se complica atat de tare, incat Ungaria trece printr-un razboi civil destul de puternic, intre 1440-1442. Si ca sa fie si mai complicata situatia, Elisabeta fuge si se refugiaza la Frederic de Habsburg, o ruda a raposatului ei sot. Ba mai mult, ia si Coroana Ungariei cu ea, ceea ar fi trebuit sa fie o legitimitate pentru fiul ei, inca nenascut si bebelus, ulterior.
Conform cutumei maghiare, regele trebuia sa detina Coroana Sf. Stefan(coroana primului rege al Ungariei, dupa traditie) pentru a-si justifica legitimitatea, ca viitor suveran.
Insa, nici partida sustinuta de Huniade nu a lasat garda jos si l-a recunoscut pe Vladislav ca rege maghiar, sub numele de Vladislav I. Ei bine, lucrurile se calmeaza abia dupa o interventie papala, cand cele doua partide maghiare semneaza un armistitiu, iar un an mai tarziu se angajeaza intr-o campanie militara contra otomanilor. Operatiune ce nu va dura foarte mult, din cauza conditiilor climatice, la inceputul anului 1444. Dar, in primavara lui 1444, papa Eugeniu IV organizeaza din nou o cruciada la care va participa si armata regala maghiara. In prima faza, conflictul se stinge destul de repede, sultanul temandu-se de anumite consecinte pentru el si se semneaza un tratat de pace, in vara aceluiasi an, sustinut inclusiv de Huniadul nostru, caruia i se promisesera niste facilitati si terenuri. Lucrurile aveau sa se precipite din nou spre in a doua parte a anului, cand se organizeaza un cruciada de mai mari proportii la sud de Dunare. Se pare ca Ioan a fost convins chiar de regele Vladislav sa participe, in schimbul unei posibile incoronari a lui ca rege al Bulgariei. Din nefericire, pentru cruciati a fost un dezastru total. Pur si simplu, armata a fost spulberata de otomani, la Varna, Ungaria pierzandu-si si regele. In aceste conditii, tara se gasea din nou in situatia de dinante de 1440. Dar, cu toate acestea, copilul Ladislau, este recunoscut ca rege de catre ambele tabere maghiare, iar, initial, in 1445 este numita o regenta formata din mai multi oameni importanti ai regatului. Un an mai tarziu, Dieta il alege pe Ioan de Hunedoara ca unic regent al lui Ladislau si guvernator al Ungariei.
De aici inainte, cariera lui Ioan de Hunedoara devine din ce in ce mai importanta. Deja, el avea o imagine de erou legendar in acea epoca, datorata luptelor pe care acesta le castigase in fata turcilor, pana la dezastrul aproape neanticipat de la Varna. Pe de alta parte, in toata aceasta perioada de dinainte si in timpul guvernarii sale, Huniade strange si o avere incredibil de mare, chiar si pentru standardul de azi. Specialistii estimeaza ca avea in proprietate aproape 1000 de sate, in jur de 27 de cetati si aproape 3 milioane de hectare de teren. Ei bine, acest lucru i-a permis sa refaca sau sa construiasca de la zero anumite cetati si castele, cum sunt cele de la Hunedoara si Timisoara, despre care vom vorbi in episoadele urmatoare. 😉
Insa, ca orice mare conducator de oaste, Huniade nu s-a descurcat la fel de bine si in gestionarea lucrurilor interne. Intr-adevar, dupa 1447-1448, incearca sa negocieze cu Frederic pentru al aduce pe Ladislau in tara, dar fara prea mult succes in prima faza. Abia dupa 1450, Ladislau ajunge la Buda, in calitatea de rege al Ungariei. Tot in aceeasi perioada, notorietatea marelui Ioan de Hunedoara incepe sa se clatine, mai ales ca, in 1448, pierde lupta de la Kosovo Polije, si chiar este tinut captiv pentru scurta vreme de catre despotul sarb Gheorghe Brankovic, la Smederevo. Aceste lucuri ce tin de imaginea lui in regat, la acel moment, par sa fie si posibile cauze pentru neimplicarea sa in apararea Constantinopolului, in mai 1453. Insa, chiar caderea capitalei bizantine il propulseaza catre o noua glorie, privirile fiind atintite catre el, datorita experientei sale acumulate in atatea conflicte.
In 1454, pericolul otoman este din ce in ce mai aproape pentru Europa Centrala, turcii inaintand catre Serbia si Ungaria, in special. Din nou se da tonul unei noi cruciade si se fac pregatiri de lupta. Lupta se da Belgrad, in 1456, lupta ce a fost atat terestra, cat si navala(pe Dunare si pe Sava). Dupa aproape o luna de asediu efectiv, Ioan Huniade si trupele sale, ajutat de Giovanni da Capistrano, un calugar franciscan ce avusese mai multe misiuni de convertire la catolicism, in tot acest timp, ii zdrobesc pe otomani, ba chiar sultanul Mahomed II este ranit, iar Cetatea Belgradului este salvata.(22 iulie 1456) Evenimentul de la Belgrad este ultima mare batalie pentru Huniade, si este considerata una dintre cele mai mari victorii militare din epoca medievala europeana. Se estimeaza faptul ca Batalia de la Belgrad a reusit sa salveze Ungaria de la o invazie, pentru inca 70 de ani. Pana la urma, Ungaria va cadea in 1526, dupa Batalia de la Mohacs.
Batalia aceasta a fost atat de importanta, incat papa Calixt III a cerut ca toate clopotele sa bata pentru cei care si-au dat viata pentru apararea cetatii. Numai ca, din cate se pare, zvonurile despre victorie circulau deja, iar scopul bataii clopotelor s-a schimbat in ceea ce stim si astazi.
In fiecare zi, la ora 12 dupa-amiaza, in toate bisericile catolice bat clopotele pentru a comemora victoria lui Ioan de Hunedoara la Belgrad.
Din pacate, Huniade nu mai apuca sa isi traiasca momentul de glorie. Moare pe 11 august 1456 in tabara de la Zemun, la Belgrad, iar cauza mortii este ciuma, potrivit istoricilor. Este inmormantat la catedrala episcopala romano catolica din Alba Iulia, conform rangului pe care l-a avut in anii anteriori, iar pe sarcofagul sau sta scris „S-a stins lumina lumii.”
Data viitoare vorbim despre cele doua castele importante construite de marele conducator de osti si om de stat. 😉
Surse foto si info:
Cartea „Ungurii” de Lendvai Pal
http://https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_de_Hunedoara
Filippo Buondelmonti degli Scolari – Wikipedia
Asediul Belgradului (1456) – Wikipedia
Very good post. I certainly appreciate this site. Continue the good work!