In articolul anterior i-am aflat putin povestea lui Ioan de Hunedoara, cel care a adus pe scena istoriei aceasta influenta familie transilvaneana si maghiara, in acelasi timp. Insa, calitatea lui de regent si guvernator l-a ajutat pe Huniade si pe plan financiar, nu doar politic, prin averea fabuloasa pe care a strans-o si pentru care, posibil, multi dintre marii nobili au vrut sa il excluda din viata politica a tarii. Acest lucru fiind pe langa alte motive ceva mai strategice, ca sa spunem asa. Ei bine, acumularea acestei averi a fost benefica, intr-un mod destul de cert, si pentru cladirile care ne-au ramas de pe urma lui.
Si nu intamplator, am numit acest articol „Cele doua Huniade”. El este o referire la cele doua castele construite de marele om militar pe teritoriul Romaniei de azi.
Servus, prieteni, si bun venit intr-o alta calatorie ce-i are in centrul atentiei din nou pe Huniazi!
Pentru astazi, mi-am propus sa facem o vizita la unul dintre cele mai faimoase castele din Romania, Europa si poate chiar din lume. Un castel ce a fost folosit ca loc de filmare in numeroase filme, atat romanesti, cat si internationale, daca ne gandim la „Dark Rider” cu Nicolas Cage. Asadar, mergem la Hunedoara, cu mentiunea ca, acest castel chiar este o locatie extrem de tentanta pentru regizori sau actori. Dar, povestea din spatele Castelului Corvinilor are peste 600 de ani, chiar 700, as indrazni sa spun. Si asta, pentru ca, in realitate, castelul are ca punct de pornire o cetate. Cercetarile arheologice au aratat ca, posibil ca vechea cetate a Hunedoarei sa dateze din secolul XIV, dar exista mai multe ipoteze in acest caz. Se spune inclusiv ca, cetatea de piatra a inceput sa fie construita doar in vremea lui Ioan, sau ca ar data inca din secolul XIII(posibil dupa Invazia Mongola de la 1242). Insa, dupa anumiti specialisti, exista si posibilitatea ca ea sa fie o cetate regala angevina(construita de dinastia regilor d’Anjou), la origine. Cert este ca, nu stim ca ea sa fie mai veche de anii 1300, pana acum. Avand in vedere si faptul ca cetatea a suferit foarte multe modificari in urma maririi dimensiunilor sale si a 
transformarii sale in castel
Nici despre aspectul general al primei cetati nu avem prea multe detalii. Ce se stie sigur despre ea este ca, avea o forma elipsoidala si ca avea cele doua capete ascutite. Se presupune ca avea si un turn donjon, ca orice cetate construita in aceeasi perioada, dar cam atat. Cert este ca, micuta cetate de pe Dealul Sanpetru de langa Hunedoara a ramas in aceasta forma si in vremea lui Vajk(Voicu), tatal lui Ioan Huniade. Abia in perioada ascensiunii fiului lui Vajk, constructia incepe sa capete forma pe care o stim astazi. Lucrarile incep undeva in jurul anilor 1440-1442 si se intind chiar pana in secolul XVII(anii 1620), edificiul trecand prin mana mai multor proprietari.
Cum spuneam, micuta cetate a Hunedoarei ajunge in proprietatea lui Ioan de Hunedoara, iar acesta decide sa o mareasca, iar, ulterior, chiar sa o transforme intr-o resedinta conform statutului lui social de dupa 1446.
Intr-o prima faza, cetatea este marita prin adaugarea unei a doua centuri de fortificatie, cu scopul de a pastra scopul militar al cladirii. Ei bine, de la aceasta faza de constructie incepe, de fapt, povestea cladirii actuale. Intr-o perioada in care incep sa apara primele arme de foc, in arhitectura fortificatiilor se aduc o serie de inovatii. Nici cazul viitorului Castel al Corvinilor nu duce lipsa de asa ceva. Huniade vede potentialul militar al cladirii, fiind el insusi om militar, ca formare, si adauga patru turnuri circulare ce respecta, intr-o anumita masura, punctele cardinale. Iar, pentru ca intrarea initiala a cetatii fusese acoperita de cea de-a doua fortificatie, se construieste un turn de poarta in coltul sud-estic al ei(dreapta sus, in schita), ce se pare ca avea o platforma crenelata deasupra, sustinuta de console. Pe langa poarta, avem cele patru turnuri circulare: Turnul Buzdugan(in stanga schitei), numit asa deoarece acoperisul initial i-ar fi dat aspectul unui buzdugan, Turnul Tobosarilor, Turnul Pustiu si viitorul Turn Capistrano, sau Kapisztran, in maghiara, numit asa dupa Giovanni da Capistrano, calugarul ce l-a ajutat pe Ioan la Belgrad, si despre care se spune ca ar fi locuit in castel, o vreme. Tot in aceasta etapa incepe si constructia unui al doilea turn rectangular, in partea de nord-vest de aceasta data(in colt, jos), cu scopul de a fi turn de aparare. Insa, inovatia pe care o aduce Huniade aici, si este o solutie folosita pentru prima oara in Transilvania, din cate se pare, este Turnul Neboisa cu a sa galerie suspendata.
Turnul Neboisa, al carui nume inseamna „Nu te teme”, in limba sarba, este un turn detasat, in esenta, pentru o mai buna aparare a castelului in partea sa sudica. Cu o inaltime impresionanta de 33 m, turnul se remarca prin etajul sau sprijinit pe console, si prin gurile sale de tragere, specifice unei constructii cu scop militar. Interesant este ca, desi este detasat de cladirea castelului, totusi el are o conexiune cu constructia „mama” printr-o galerie suspendata ce se sprijina pe noua stalpi masivi din piatra, uniti in partea lor superioara prin arce semicirculare. Pe langa acest lucru, ca element de siguranta, galeria nu este direct legata la castel, ci are un pod ce se putea retrage la nevoie, astfel incat toata galeria si Turnul Neboisa sa actioneze ca o ultima solutie, in caz ca fortificatia mare(castelul) ar fi cazut.
In a doua faza de constructie, inceputa dupa 1446, conform celor care au studiat istoria cladirii, se incepe modificarea cetatii si pregatirea acesteia pentru a deveni un edificiu de reprezentare. Deja, inca din prima faza, se incepuse constructia unui imens palat pe partea vestica a fostei cetati, iar acum, noul palat incepe sa prinda contur. Cladirea de dimensiuni mari, pentru vremea respectiva, este impartita in doua sali suprapuse: Sala Cavalerilor la parter si Sala Dietei la etaj. Totodata, o data cu aparitia palatului, se construieste si un mic turn alipit de noua constructie, aceasta avand functia de scara, pentru a se putea face legatura intre cele doua sali.
Tot acum apare si noua capela a castelului, cu hramul Sf. Ioan Botezatorul, sfant despre care se presupune ca ar fi sfantul protector al Huniazilor. Si aici ar trebui sa lamurim un lucru.
Acum ceva ani de zile, incepuse sa se vehiculeze faptul ca, Ioan Huniade ar fi fost crestin ortodox. Dar, prezenta acestei capelei ne confirma ca el era catolic, in realitate; la acea vreme, catolicismul fiind cumva confesiunea principala, atat in Transilvania, cat si in Ungaria.(ca statut juridic)
Revenind la ale castelul nostru, dupa ce au avut loc o serie de sapaturi arheologice, in capela a fost gasita o cripta goala. Si s-a mers pe ideea ca, Ioan de Hunedoara ar fi planuit sa fie inmormantat in cripta de la castel. Insa, asa cum drumurile l-au condus catre o functie foarte importanta in cadrul regatului maghiar, mormantul i-a fost pe masura, acesta fiind inmormantat la catedrala romano catolica din Alba Iulia, o locatie importanta a regatului in epoca. In orice caz, chiar daca el nu a fost inmormantat in capela din castelul sau, acest lucru(presupusa ultima dorinta) a devenit un fel de legenda a locului. 😉
Chiar daca la Hunedoara s-a construit mult in aceasta perioada, Ioan de Hunedoara nu mai apuca sa se bucure de noua sa resedinta, acesta murind in 1456, in tabara de la Zemun, langa Belgrad. Pentru scurta vreme, lucrarile vor fi continuate de Elisabeta Szilagy/Szilagyi Erzsebet, sotia lui Huniade, cu care acesta se casatorise undeva prin anii 1430. Apoi, lucrarile aproape ca stagneaza. Nici in prima parte a domniei regelui Matia Corvin/Hunyadi Matyas, fiul faimosului guvernator, lucrarile nu continua prea mult. Si asta din cauza unor factori ce tin strict de domnia lui Matia, despre care vom vorbi in alt episod. 😀
Abia in jurul anilor 1480 se continua lucrarile la castelul din Hunedoara, iar acesta capata o forma apropiata de ceea ce vedem si astazi. Dupa moartea lui Matia, survenita in 1490, castelul nu trece prin modificari notabile, pe tot parcursul detinerii de catre ceilalti Huniazi. Familia se stinge brusc, pe linie masculina, undeva prin secolul XVI, iar cladirea devine proprietatea altor nobili transilvaneni.
Ultima mare modificare a castelului, inainte de restaurarile din secolele XIX-XX, are loc in vremea lui Gabriel Bethlen/Bethlen Gabor, undeva prin anii 1620. La acea vreme, Bethlen era principe al Transilvaniei, iar modificarea importanta pe care acesta o aduce este inchiderea definitiva a vechiului turn de poarta, peste care se construieste un turn sub forma de bastion, numit Turnul Alb.
In secolele urmatoare, castelul ajunge in proprietatea statului habsburgic(dupa anii 1700) si va fi pastrat in cadrul statului si dupa aparitia Austro-Ungariei, cat si dupa intrarea Transilvaniei in granitele Romaniei.
Castelul isi are aspectul actual in urma unui incendiu care l-a cam distrus aproape integral, in 1854. In mod oficial, castelul a fost distrus in timpul unei furtuni, cand acoperisul a fost trasnit de un fulger. Dar, exista si o teorie conform careia unul dintre functionarii de la castel ar fi incendiat cladirea din greseala.
Oricum ar fi, cert este ca, in acel incendiu s-a pierdut absolut toata mobila castelului, iar acoperisul si parti din cladire au trebuit reconstruite.
La vremea aia, s-a constituit o comisie care sa se ocupe de restaurarea cladirii, iar, dupa ce au ajuns sa lucreze, pentru scurte perioade de vreme mai multi arhitecti, in final, de lucrari s-a ocupat Moller Istvan, un arhitect si arheolog maghiar care face si primele sapaturi arheologice aici, la sfarsitul secolului XIX si inceputul celui urmator.
In urma lucrarilor, a rezultat acest acoperis de inspiratie gotica, foarte inalt, ceea ce a dat castelului imaginea aceasta ca de basm.
In zilele noastre, castelul trece printr-un nou proces de restaurare, dupa un altul din anii ’60. In urma actualelor lucrari, sapaturile arheologice au dezvaluit un alt etaj de aparare la Turnul Alb, despre care nu se stia nimic, o serie de morminte din perioada dacica(posibila zona sacra in epoca dacica?) si alte cateva lucruri despre care nu se stia, pana acum.
Castelul Corvinilor inca are multe povesti de spus, iar ceea ce am scris eu aici reprezinta doar o mica parte din ele.
Data viitoare, vorbim despre castelul de la Timisoara, cu o poveste cel putin la fel de interesanta. Castel despre care nu foarte multa lume stie ca si el are legatura cu Ioan de Hunedoara.
Asadar, urmeaza cealalta Huniada! 😉
Surse foto si info:
http://https://www.traseeromania.ro/cetatea-hunedoara-cetatea-huniarzilor-castelul-corvinestilor/
http://https://www.turistik.ro/minunea-din-piatra-a-ardealului-castelul-corvinilor-r6030
Camerele secrete descoperite la restaurarea Castelului Corvinilor | VIDEO (historia.ro)
Vajdahunyadi vár – Wikipédia (wikipedia.org)
Vajdahunyad vára és a Hunyadi család – Kirándulás a történelembe (blog.hu)
Poveștile Castelului Corvinilor (primariahunedoara.ro)
Plus cateva fotografii personale 😉
Very good post. I certainly appreciate this site. Continue the good work!