Servus, prieteni!
Pentru ca am trecut si prin Sibiu in aceasta vara, am ajuns din nou sa vad unul dintre cele mai importante cladiri din acest oras: Palatul Brukenthal, o constructie baroca ce este cu adevarat impresionanta.
Dar cine este Brukenthal, proprietarul cladirii si cu ce s-a remarcat el?
Anul trecut, 2021, ar fi trebuit sa avem a doua noastra Capitala Culturala Europeana, la Timisoara, dar, din cauza pandemiei, evenimentul desemnarii s-a amanat pana in 2023. Ei bine, pe langa evenimentul programat la Timisoara, 2021 este important si pentru sibieni. S-au implinit 300 de ani de la nasterea baronului Samuel von Brukenthal, cel pe care il cunoastem ca initiator al muzeului din palatul sau din Piata Mare si, ca guvernator al Transilvaniei.
Samuel von Brukenthal s-a nascut in familia unor patricieni din Nocrich, la 26 iulie 1721. Tatal si bunicul sau fusesera juzi regali in localitate, deci raspundeau de Scaunul Nocrich, cu alte cuvinte. Dar, tatal sau, Michael Brekner, luptase si in Razboiul Curutilor, din cate se pare, de partea Habsburgilor. Razboiul Curutilor a fost o revolta a transilvanenilor indreptata influentei austriece care era din ce in ce mai prezenta. Transilvania fiind sub jurisdictie habsburgica inca din anii 1690.
Dincolo de paranteza, Michael Brekner este innobilat pentru serviciile sale aduse imperiului si primeste numele cu particula nobiliara „von Brukenthal”.
No, cam asa incepe povestea brand-ului Brukenthal, pe care il stim in zilele noastre. Altfel spus, Samuel devine fiu de nobil de mic. Ce-i drept, un nobil mai micut. Dupa ce studiaza la gimnaziul evanghelic de la Sibiu, institutie ce va deveni colegiu, mai tarziu, tanarul Samuel pleaca in Germania, unde va studia filosofia la Halle si la Jena.
Deja, suntem in perioada iluminismului, perioada in care incep sa apara ideile egalitatii si libertatii pe care le cam stim si azi. La vremea aceea, ele erau o noutate, si ca orice noutate, nici ele nu au scapat de critici.
Ideea e ca, Brukenthal a inceput sa aiba contact cu lumea buna a vestului Europei, daca se poate spune asa, mai ales la Berlin si Viena, el intrand chiar in francmasonerie. Mai mult, in perioada asta devine si cancelar provincial, la Viena. In 1745, se intoarce la Sibiu, unde va detine diferite functii in cadrul administratiei locale, cea mai inalta functie a sa fiind cea de vicenotar al primariei sibiene. In jurul anilor 1750, pleaca din nou la Viena, unde va urca destul de rapid pe scara ierarhica, apropiindu-se, in acelasi timp, si de imparateasa Maria Theresia, a carei consilier va deveni. Totodata, la Viena, el va crea si un secretariat al natiunii sasesti, pe modelul celor maghiare si secuiesti care existau deja. Astfel, Brukenthal se putea ocupa de problemele comunitatii sale si asta a insemnat si o apropiere a lumii germane din Transilvania de Curtea de la Viena. Mai tarziu, in 1765, Brukenthal obtine functia de sef al Cancelariei Curtii Imperiale. Cu 3 ani inainte, Brukenthal este innobilat cu titlul de baron al imperiului, ocazie cu care primeste si ordinul Crucea Ordinului Sfantului Stefan, adica decoratia pe care o vedeti in pieptul lui. De altfel, va fi membru al Ordinului Sf. Stefan, un ordin cavaleresc infiintat de Maria Theresia ca si concesie facuta nobililor din jumatatea maghiara a Imperiului Aceasta distinctie va fi pastrata si in perioada domniei lui Iosif II.
La jumatatea anilor 1770, Samuel von Brukenthal intra in conflict cu guvernatorul Transilvaniei de atunci, pentru ca, cel din urma, le crease si sasilor ceva probleme. Cel putin, asta pare a fi motivul. El este destituit din functie, iar in 1777, Brukenthal devine guvernator al Transilvaniei. Si este unica aceasta functie pentru lumea saseasca, Samuel von Brukenthal fiind singurul reprezentant al acestei comunitati care ocupa cea mai inalta functie a Transilvaniei. Chiar daca era evanghelic, omul nostru nu a opus rezistenta catolicismului, avand in vedere functia pe care o avea in cadrul Imperiului Habsburgic. Din nefericire, el nu se va intelege foarte bine si cu Iosif II, guvernatorul nefiind pe aceeasi lungime de unda cu imparatul, atunci cand vine vorba de reforme.
De aceea, Brukenthal este nevoit sa paraseasca functia de guvernator in 1787, el ramanand, totusi, o persoana publica importanta a Sibiului de la acea vreme. Inca de cand era la studii, Samuel este atras de colectii si incepe sa isi stranga propria colectie de armament, vinuri, monede, tablouri etc. In 1773, pinacoteca lui este remarcata de un almanah din Viena ca fiind remarcabila.
La Sibiu, Brukenthal se casatoreste cu fiica primarului din oras, pe care o chema Sofia Katarina Klockner, cu care va avea si o fiica ce moare de copila, din pacate. Interesant e ca, actualul palat este construit pe locul casei Klockner, pe care fata o adusese ca zestre, dar si pe lotul casei alaturate, casa pe care Samuel o cumpara. La fel de interesant e ca, Sofia se ocupa si de si de satierul cladirii si, mai tarziu, de colectia baronului.
In 1790, baronul isi deschide colectia catre public, colectia sa fiind printre primele vizitabile din Europa. Totusi, la vremea aceea, doar protipendada avea drept de vizitare. Cu un an inaintea mortii, batranul Brukenthal lasa un testament prin care isi expune vointa de a deschide muzeul pentru toata lumea, iar patrimoniul il lasa in administrarea Bisericii Evanghelice. Totusi, colectia urma sa fie administrata de urmasii pe linie masculina ai familiei, pana aceasta se va stinge de la sine, dupa care ar fi urmat sa treaca in patrimoniul Gimnaziului. Ceea ce se si intampla. In 1817, Muzeul Brukenthal devine primul muzeu public de pe teritoriul actual al Romaniei, iar colectia lui va fi administrata de familie, pana in 1872, cand moare ultimul descendent, Hermann von Brukenthal.
Cu ocazia implinirii a celor 300 de ani de la nasterea baronului, a fost inaugurata la Sibiu si o statuie a lui, amplasata in Piata Mare.
Samuel von Brukenthal moare in aprilie 1803, lasand in spate o mostenire culturala imensa. Este inmormantat in interiorul Catedralei Evanghelice din Sibiu, in urma unui decret special, pentru ca, in interiorul bisericii nu se mai faceau inhumari de mai bine de un secol, conform unor reguli noi.
Surse foto si info:
