De cand eram copil am fost fascinat de un anumit tip de cladire si, tot de atunci, am si descoperit parte din reprezentantele sale. Este adevarat, intr-o prima faza pe internet, pe niste site-uri ce erau, la vremea aia, prin strafundurile internetului, mai degraba.
Insa, odata ce am crescut, am inceput sa le descopar incetul cu incetul si in realitate, ele dandu-mi o oarecare senzatie de lume a fantasticului; o lume plina de cavaleri, sabii si tot felul de alte arme medievale ce iti umplu tot timpul imaginatia cu scene pe care, dealtfel, le-ai vedea doar in filme, sau prin cine stie ce lucrari cu reconstituiri istorice.
Servus, prieteni!
Dupa o perioada de pauza, in care s-au intamplat destul de multe lucruri, din punct de vedere al plimbarilor mele, iata ca a venit momentul in care iar ne vedem. Si ca sa fie si mai interesant, o sa luam evenimentele de la coada la cap.
Prin urmare, astazi o sa vorbesc un pic despre ultima mea plimbare si cumva, un fel de intoarcere catre acel tip de cladire pe care l-am mentionat mai sus. Si anume, este vorba despre biserici fortificate, astazi, un tip de constructie specific societatilor medievale europene, ce a aparut la noi cam prin secolele XV-XVI.
Majoritatea dintre ele construite de sasi, o populatie cu origini germanice ajunse in Transilvania pentru prima data la jumatatea secolului XII, aceste biserici „aparatoare” sunt o aparitie inedita in aceasta zona a Europei, ele fiind ceva unic, aici. Dar, despre povestea intreaga a sasilor o sa povestim intr-un articol dedicat doar lor. Acum o sa mergem intr-una din localitatile lor si o sa descoperim o minunatie de cladire ecleziastica ce, acum, este pe cale sa isi recapete stralucirea de altadata.
Cincu, caci despre el este vorba, este o localitate din judetul Brasov si care are anumite partcularitati. Situata aproximativ in centrul geografic al tarii, exista diferite pareri legate de apartenenta ei etnografica. Unii spun ca ar face parte din zona Vaii Hartibaciului, impreuna cu Agnita, pe cand altii spun ca ar face parte din Tara Oltului(Altland), localitatea aflandu-se si aproape de raul Olt. Este pe undeva pe la jumatatea drumului dintre cele doua zone etnografice, de fapt. Poate de aici si mica „disputa”. Cert este ca, desi face parte din Brasov, in zilele noastre, din punct de vedere istoric, Cincu este mai legat de Sibiu.
Ei bine, povestea incepe prin 1191, anul atestarii Sibiului. Si este foarte importanta aceasta data pentru ca, pe de o parte, avem prima atestare documentara medievala a orasului Sibiu, iar pe de alta, o data cu atestarea localitatii avem de a face si cu o noua ordine ecleziala a zonei, din punct de vedere administrativ. Ideea este ca, pana in 1191, tot ceea ce tinea de catolicismul transilvanean era administrat de catre Episcopia Romano-Catolica de Alba Iulia. Ea raspundea inclusiv de sasii nou-veniti in zona Sibiului, la acea vreme.
La 20 decembrie 1191, papa Celestin III ii mentioneaza pe sasii de aici, pe de o parte, iar pe de alta parte, face o mica reforma administrativa religioasa in zona, pentru ca Sfantul Scaun sa aiba mai mult control asupra catolicilor transilvaneni, mai ales in cazul sasilor. Prin urmare, ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum, asa cum apare in document(Bula Papala), trece in administrarea unei Prepozituri catolice ce va functiona la Sibiu, pana la Reforma Religioasa a lui Martin Luther. Ei bine, aceasta prepozitura era un organism ce administra organizarea religioasa intr-un anumit areal si ea urma sa fie subordonata direct Romei. Ea avea in componenta mai multe capitluri(adunari ale clericilor), printre care si unul ce functiona la Cincu.
Altfel spus, aceste evenimente reprezinta o prima etapa a autonomiei sasilor, organizare administrativa ce ii va caracteriza pana aproape de sfarsitul secolului XIX.
Desi, inca de atunci, stim de existenta unui capitlu la Cincu, in fapt, o filiala a capitlului principal de la Sibiu(si subordonat Prepoziturii), localitatea este atestata abia prin anii 1328-1329, deci destul de tarziu, relativ. Asta, in comparatie cu alte localitati sasesti din jur. Si, desi atestarea documentara este facuta destul de tarziu, exista si un al doilea element care sa ateste faptul ca, satul este ceva mai vechi, pe langa acel capitlu care a functionat aici inca de prin secolul XIII. Acest element este constituit, desigur, de frumoasa biserica fortificata, aflata pe o colina din mijlocul localitatii.
Localitate aparuta, cel mai probabil, in perioada anilor 1200, Cincu a fost mai tot timpul o locatie ceva mai importanta fata de alte sate din jurul lui, si chiar fata de Agnita, care este de partea cealalta a Hartibaciului.(Harbach) De altfel, intre Agnita si Cincu apar anumite divergente, pe la sfarsitul anilor 1300, pentru intaietate in ceea ce priveste sediul de scaun. Si aici ar fi de facut o mentiune, in sensul ca, in mai toata istoria lor a existat si o anumita concurenta a localitatilor sasesti, in ceea ce priveste importanta individuala intr-un anumit areal. Iar, in mare parte, asta s-a tradus prin constructii cat mai masive, chiar daca au existat si conflicte armate, in anumite cazuri. Dar cele militare au fost de mica importanta si niciodata nu au avut o amploare mare. Au fost mai mult niste suparari de moment.
Astfel, Cincu avand o importanta ceva mai mare in aceste mici „razboaie” pentru posteritate, nu este de mirare ca avem de a face cu o biserica destul de importanta, mai ales in dimensiuni. Trebuie spus ca, Biserica Evanghelica din Cincu este cea mai mare biserica romanica(si nu numai) ce este construita intr-un sat sasesc. Si, desi multi spun ca cea de la Biertan ar fi cea mai mare, asta se intampla din cauza unei mici confuzii. De ce? Pai, fix din cauza dimensiunii, evident. Diferenta este facuta si de complexul de cladiri din jurul unei astfel de biserici fortificate. Astfel ca, Biertan este cea mai mare, intr-adevar, dar ca cetate bisericeasca. Acolo avem un tot unitar, iar ceea ce o face „cea mai mare” este puternica cetate din jurul ei. Pe cand, in cazul Cincului avem o situatie un pic diferita, in sensul ca este cea mai mare biserica, atunci cand vorbim despre ea, ca si cladire individuala.
Si, intr-adevar, cladirea este impresionanta, ca si dimensiuni si este o aparitie impozanta din orice unghi al satului ai privi-o. Ea are in jur de 47 de metri lungime, 19 metri latime si o inaltime interioara de 12 metri. Turnul, un adevarat strajer alb ce priveste catre inaltimile Fagarasilor se inalta pe la vreo 65 de metri. Dar, mai interesant este cum s-a ajuns la aceste dimensiuni.
In comparatie cu alte biserici sasesti ce au pornit de la niste cladiri de mici dimensiuni, biserica noastra a fost o constructie impozanta de la inceput, avand in vedere importanta localitatii. Ea face parte din categoria asa-numitelor bazilici romanice cu turn vestic, pentru ca au existat si mici bisericute simple, fara turn, ce aveau o singura nava. Toate astea intamplandu-se undeva prin secolele XII-XIII. De aceea, biserica cincana poate fi asemuita destul de usor cu biserica evanghelica din Cisnadie(jud. Sibiu) cladire ce are inceputuri constructive destul de similare. Insa, ulterior, evolutiile lor sunt destul de diferite, chiar daca au un aspect apropiat, mai ales datorita turnului.
In fapt, ceea ce s-a costituit ulterior la Cincu, a fost o pastrare a aspectului de bazilica cu trei nave, una centrala mai inalta si doua laterale mai scunde. Dupa invazia din 1241, ea este refacuta, si, ulterior, este si fortificata. Fortificarea s-a facut in prima parte a anilor 1500, lucrarile de fortificare, refacere si modificare a bisericii terminandu-se in intervalul 1522-1526.
Era ceva comun la acea vreme ca, bisericile sa fie fortificate. Mai ales in lumea saseasca. Iar ele au reprezentat o metoda foarte eficienta de aparare locala, in special in contextul in care se inteteau invaziile turcesti sau existau si alte pericole. Nu trebuie omis nici faptul ca, in jurul anilor 1480, regele Ungariei, Matia Corvin, da dispozitie prin care sasii sa se organizeze din punct de vedere militar. Astfel, incepe o adevarata epoca de aur a acestui tip de constructie defensiva, iar ele ne raman noua martori ai acelor vremuri.
Cam acesta este contextul in care este fortificata si biserica din Cincu, in aceeasi perioada, ea trecand si la confesiunea evanghelica, odata cu actiunile incepute de catre teologul si fostul calugar Martin Luther, pe teritoriul Germaniei de azi. Sasii accepta noua confesiune destul de usor, in acea vreme, din moment ce noua doctrina este adusa in Transilvania de catre umanistul brasovean Johannes Honterus. Desigur, acest lucru a contat si daca este sa privim un pic istoria administrativa a sasilor, a Diplomei „Andreanum” emisa in 1224 prin care li se acordau privilegii sasilor transilvaneni, de catre Coroana Maghaiara, si prin faptul ca au reusit sa isi compuna o administratie autonoma.
Revenind la cladirea noastra, ea este un rezultat al acestui sir de evenimente. Fortificatia in sine, a fost compusa din doua centuri defensive elipsoidale, ce au totalizat si un numar de 7 turnuri. Mai mult decat atat, a fost fortificata si cladirea individuala a bisericii. Asa cum vedem si in incercarea de reconstituire a domnului Wagner, la 1500, turnul principal a primit un drum de straja deasupra, ce era sprijinit pe console, iar la capetele celor doua nave laterale au fost construite doua turnuri putin mai scunde ce aveau aceeasi solutie defensiva, Toate cele trei corpuri de cladire se incheiau cu acoperisuri cu aspect piramidal si, ceva interesant, atat cele doua turnuri din capetele navelor, cat si cel principal(clopotnita), nu puteau fi accesate decat din interiorul bisericii. Asa incat, biserica devenea singurul bastion in calea armatelor, in caz ca cetatea exterioara ar fi cedat unui eventual asediu.
Din nefericire, atat biserica, cat si localitatea, au trecut si prin momente de cumpana. La 1600, Cincu este atacat si jefuit de catre trupele de mercenari al domnului Valahiei, Mihai Viteazul, iar de-a lungul intregului secol XVII, satul trece si printr-o epidemie de ciuma care il decimeaza. Nici secolul urmator nu este foarte linistit, din acest punct de vedere, satul fiind mistuit de flacari de mai multe ori, in 1789 fiind implicata si vechea biserica saseasca intr-un incendiu puternic ce ii distruge acoperisul turnului, cat si o parte din acoperisurile navelor. In anii urmatori, turnul este refacut, iar aspectul bisericii se modifica, mai ales in interior.(se renunta si partea superioara a celor doua turnuri estice)
Mai exact, cele doua nave laterale sunt suprainaltate si aduse la aceeasi inaltime cu nava principala, astfel incat vechea bazilica se transforma intr-o biserica de tip hala. Tot acum se reface si tot sistemul de bolti al tavanului, printr-o boltire de tip plasa cu penetratii ce ne duce cu gandul la gotic. Desi este o abordare destul de noua, in esenta, iar vechiile spatii de ferestre ale navei principale se transforma in balcoane.
In zilele noastre, Biserica Fortificata Cincu este deschisa publicului si este deschisa mai tot timpul pe timpul verii. Acolo o puteti intalni pe Brighitte, o fata foarte faina care, desi n-ai spune ca o femeie poate face acest lucru, reuseste sa tina locul asta viu si este cumva si meritul ei ca putem admira o asemenea bijuterie.
De prin 2020, biserica a intrat intr-un proces de restaurare despre care speram sa ii redea stralucirea de altadata. Insa, chiar si in conditiile astea, biserica este vizitabila si asteapta sa ii descoperim povestile. De exemplu, la Cincu, ca si in alte localitati, cum ar fi Vard(Sibiu), exista o serie de galerii subterane ce pornesc de sub biserica si, din informatiile pe care le-am cules, ele conectau cetatea cu cateva case din localitate si cimitirul de langa ea. Aceasta era o alta forma de refugiu, iar inaintea de descoperirea lor se presupunea ca tin doar de o anumita parte legendara a locului. Si asta, pentru ca ne plac povestile cu mistere si secrete. Doar ca, uneori, legendele chiar au un sambure de adevar, inclusiv dovedit arheologic. 😉
Data viitoare ne continuam povestea si vorbim despre sasi ceva mai detaliat, inclusiv despre povestea aparitiei lor in Ardeal.
Pana atunci, hai sa incercam sa descoperim comorile din tara, asa cum sunt ele si vom vedea ca este un adevarat Tinut al Comorilor.
Surse foto si info:
Tudor Duică – Postări | Facebook
Biserica fortificata Cincu – Norishorul calator (norishorul-calator.com)
Historische Postkarten / Aufnahmen / Dokumente und Großschenker Museum – Am Markt – Siebenbuerger.de
Si fotografii personale 😉
Foarte interesant.
Multumesc frumos! Urmeaza si continuarea.
Very good post. I certainly appreciate this site. Continue the good work!
Hello! I’m glad you like my web posts! Thank you so much!