Servus, prieteni!
Mai, povestea de azi este foarte ciudata si nu e deloc elucidata pe de-a intregul. De-asta, imi asum faptul de a nu spune o parere si de a fi obiectiv cu privire la asta. Povestea e atat de ciudata si controversata, incat s-a ajuns la dispute intre revolutionarii timisoreni, din pacate, si a devenit un fel de conspiratie. Dar hai sa vedem cum a pornit totul.
In dimineata zilei de 18 decembrie 1989, deja, Timisoara se afla sub stare de asediu, iar autoritatile de atunci in frunte cu Petre Mot, primarul orasului, si Ion Coman, un reprezentat PCR ajuns acolo inca de pe 16-17, pentru a reprima revolta, au hotarat sa declare stare de necesitate. Cu alte cuvinte, in Timisoara este declarata Legea Martiala.
Ce insemna asta? Pai, asta insemna ca, in centrul orasului, oamenii nu mai aveau voie deloc sa mearga in grupuri mari. Si asta, mai ales in zona celor doua artere ale Pietei Operei – Corso si Surogat – plus zona Catedralei. Inca de pe 17, Catedrala Mitropolitana incepea sa se transforme in simbolul pe care il are azi.
In tot acest timp, Nicolae Ceausescu pleaca intr-o vizita in Iran pe motive economice, vizita legata si de investitiile Romaniei din anumite tari arabe sau africane. In fine, povestea este mai lunga si poate ca, o sa vorbim despre ea intr-un viitor. Ideea e ca, la Bucuresti totul ramane in mana Elenei Ceausescu.
La Timisoara, tensiunea era mare, in continuare, dar oamenii incercau sa se trezeasca din socul trait cu o zi inainte, plus ca era luni. Deci era zi lucratoare. In Operei, gunoierii si autoritatile incep sa stranga urmele ciocnirilor, cenusa cartilor cu Ceausescu arse cu o zi inainte si se schimba vitrinele magazinelor sparte.
Totusi, la un moment dat, spre dupa-amiaza, timisorenii se aduna din nou in zona pietei , iar un grup de cateva zeci de tineri ajung pe treptele catedralei cu lumanari in mana, in memoria celor morti pe 17. Dar nu uita de ce sunt totusi acolo si incep sa cante „Desteapta-te, romane”, sa scandeze contra regimului si sa cheme soldatii alaturi de ei. Insa, in minutele urmatoare, avea sa se intample ceea ce vedeti in filmulet.
Trei TAB-uri trec in viteza, dintre care din primul se arunca ceva care explodeaza, doar la intimidare, iar din celelalte se trage asupra celor de pe treptele bisericii.
Si aici apare momentul ciudat. Unii spun ca usile au fost inchise si ca oamenii nu s-au putut adaposti. Ba chiar ar fi fost inchise intentionat. Dupa marturia altora, una dintre usi nu s-ar fi deschis din cauza imbulzelii, dar ca, totusi, cativa ar fi reusit sa intre. Atunci, se pare ca a murit si Sorin Leia, impuscat in cap, despre care unii martori spun ca ar fi apucat sa intre in catedrala. Totusi, un articol de ziar, scris in 1990, pare sa confirme cele spuse de unii dintre revolutionari. Si anume, faptul ca oamenii ar fi iesit din Catedrala cu lumanarile, dar in momentul in care cei din TAB-uri au deschis focul, parte din ei s-ar fi adapostit in cladire, iar ceilalti ar fi fugit in Parcul Catedralei.
Problema este ca nici azi nu se stie ce s-a intamplat, de fapt si daca, usile cladirii au fost, intr-adevar, baricadate intentionat. Cei mai multi il acuza pe actualul politician Ilie Sarbu ca ar fi recurs la acest gest, dar niciodata omul nu a spus nimic. Cum nimic nu au spus nici reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane, cu privire la acest lucru. Si asta a dus la dispute chiar intre cei care au fost pe strazi atunci si a ajuns chiar o conspiratie din cauza lipsei de transparenta.
Personal, cred ca misterul s-ar rezolva daca cei responsabili ar vorbi, si daca ar vorbi si preotii care erau atunci la Catedrala, daca mai traiesc.
Nici pe filmare nu se vede ceva neaparat suspect, camerele de la vremea aia, nefiind ele prea performante.
Cu toate astea, ziua a fost mai putin sangeroasa ca cea precedenta, lasand in urma 8 morti si 23 de raniti.
In noaptea de 18 spre 19 decembrie, 43 de cadavre sunt ridicate de la morga Spitalului Judetean Timis si trimise la crematoriul Cenusa de langa Bucuresti, din ordinul Elenei Ceausescu si cu ajutorul ministrului de interne, Tudor Postelnicu si al sefului Securitatii Iulian Vlad. Scopul era acela de a inscena trecerea frauduloasa a granitei de catre cei care fusesera impuscati pe 17.
Eu si partenerul meu ne-am impiedicat de aici pe o alta pagina web si ne-am gandit ca as putea la fel de bine sa verific lucrurile. Imi place ce vad, asa ca acum te urmaresc. Asteptam cu nerabdare sa vizitati pagina dvs. web pentru a doua oara.|
Va multumesc frumos pentru apreciere! Consider ca e important sa cunoastem cat mai multe povesti din teritoriile care formeaza, astazi, Romania. Pentru ca sunt ale noastre, pana la urma. 😉
Very good post. I certainly appreciate this site. Continue the good work!