„Revolutia trebuia sa inceapa la Iasi”. Iata ce isi amintesc parte din ieseni, despre evenimentele din decembrie 1989. Isi amintesc despre o idee de revolta ce, nu a mai avut loc, din nefericire.
Servus, prieteni!
Povestea noastra de azi ne duce la Iasi si ne arata ca, nu doar la Timisoara au existat oameni cu initiativa si cu mult curaj. Oameni ce au decis sa schimbe ceva si sa se ridice impotriva unui regim ce si-a dovedit limitele, la acea vreme. Inca din 1987 au existat miscari anticomuniste, si este interesant ca nu doar muncitorii de la Brasov s-au revoltat atunci. In acelasi an s-a produs un eveniment asemanator la Iasi, la Uzinele Nicolina. Dar, cu acelasi „succes” ca si cel din 15 noiembrie din centrul Brasovului. Insa, spre deosebire de Brasov, unde spiritul s-a stins pana in zilele de 21-22 decembrie 1989, Iasul nu a uitat ce s-a intamplat la Nicolina. Mai mult, pe parcursul anului 1989, regimurile comuniste incep sa se risipeasca, incetul cu incetul. Rand pe rand, in tarile din jumatatea estica a Europei incep o serie de proteste pasnice contra comunismului si chiar se deschid granite. Prin noiembrie 1989, Ungaria deschide granita est-germanilor, catre Austria. Miscari au loc si in Cehia, prin asa numita „Revolutie de Catifea”, sau in Polonia, in jurul lui Lech Walesa si al sindicatului „Solidaritatea”.
Auzind de tot ce se intampla prin Europa, prin intermediul radioului Europa Libera(ascultat mai mult pe ascuns, la acea vreme), un grup de ingineri din Iasi au o idee; si anume, aceea de a organiza un protest in centrul orasului, contra lui Ceausescu si regimului sau. Iar pregatirile, in sine, incepusera cu cateva zile inainte cand, Stefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon, Vasile Vicol, Titi Iacob si alti cativa din jurul lor, au infiintat o organizatie numita Frontul de Salvare Nationala. Ea nu trebuie confundata cu Frontul Salvarii Nationale, partid infiintat de Ion Iliescu. Aceea este alta poveste, ce nu este prea fericita, din pacate.
Revenind la revolta noastra ieseana, ea nu are legatura doar cu ceea ce se intampla in Europa, ci si cu Dan Petrescu. Un scriitor dizident ce intrase in greva foamei cu cateva luni in urma. Ei bine, cei care urmau sa fie liderii acestei revolte au fost foarte minutiosi. Ideea era ca protestul sa fie pasnic. Fiecare om care accepta sa faca parte din organizatie si voia, in acelasi timp, sa participe la conspiratie, trebuia sa adune in jurul lui inca trei persoane. Iar, din gura in gura, lantul se tot marea pana se adunau cateva cateva zeci de mii de oameni. Acestia urmau sa se adune in Piata Unirii, de unde sa plece in mars pana in Piata Palatului Culturii.
Zis si facut. Planul era bun si urma doar ca membrii sa anunte oamenii, sub pretextul ca in piata urmau sa se imparta portocale. Ba chiar s-au facut si manifeste si multi oameni au fost contactati prin telefon, in noaptea de 13-14 decembrie 1989. Dupa contactare, telefoanele au fost smulse pentru a se ascunde urmele, conform celor care au organizat totul. Din nefericire, in dimineata zilei de 14 decembrie tot planul a fost aflat de catre cei de la Militie si Securitate, insa, chiar si asa, lucrurile au mers mai departe. La ora 16, multime de oameni s-a adunat in Piata Unirii, insa, erau deja asteptati de trupe de militie si Securitate, ce erau amplasate la intrarile in piata. Au fost mobilizati chiar si pompieri pentru respingerea multimii. Din cate se pare, chiar unul dintre organizatori ar fi anuntat mai multi oameni decat prevedea planul, iar la uzina la care lucra a fost auzit de ruda unuia dintre oamenii importanti ai regimului in Iasi. Asa s-a aflat toata povestea iar incercarea de revolutie a luat sfarsit, la Iasi.
A doua zi, avea sa inceapa Revolutia de la Timisoara, concentrata in jurul unei decizii de mutare fortata a domiciliului preotului reformat Laszlo Tokes. In tot acest timp, la Iasi s-au facut arestari, liderii protestului au fost batuti de catre fortele de ordine si au fost eliberati abia in data de 22 decembrie.
Aceasta a fost scurta poveste a incercarii oamenilor din Iasi de a se desprinde de comunism. Iar, dupa parerea mea, acest moment este la fel de important precum Revolutia de la Timisoara. Si cred ca e de bun augur sa le cinstim memoria si sa cunoastem mai bine trecutul nostru recent.
In perioada urmatoare, mi-am propus sa facem o calatorie virtuala, pe urmele Corvinilor si a influentei lor, atat in Ungaria, cat si la noi.(Transilvania fiind parte a Ungariei, in epoca lor) Dar, pana atunci, o sa va las cateva articole despre Revolutia de la Timisoara din 15-20 decembrie 1989 si ideile oamenilor de atunci.
Surse foto si info:
Iasi, 14 Decembrie 1989. Cand istoria se revolta! | Claudiu Iordache (wordpress.com)
Avanpremiera Revoluţiei din 1989 s-a făcut la Iaşi | adevarul.ro
