Servus, prieteni!Povestea de azi este un pic tragic-comica, sa zicem. Mai mult spre tragic se duce, pentru ca masina asta ne arata ca istoria nu este mereu roz si pufoasa.
In anii ’80, drumul Romaniei ia o intorsatura cu totul dramatica si incepe perioada aia „minunata” in care apare ideea de rationalizare pentru populatie, la aproape orice. De fapt, povestea e din anii ’70, cand Nicolae Ceausescu face o serie de vizite in cateva tari asiatice, de unde se cam intoarce cu idei noi. Multi spun ca de la China i se trage, dar anumiti istorici ceva mai seriosi, spun ca i se trage in urma vizitei din Coreea de Nord. Si la ce ma refer?
Pai, in urma acestor vizite, sotii Ceausescu sunt foarte bine primiti, dupa standardele comunismului, cu tot felul de defilari si alte festivisme de genul asta. De atunci, ii incolteste si „fiului iubit” ca nu ar fi o idee rea daca ar da-o in ideea de cult al personalitatii si chiar da niste teze prin 1971, in principiu un fel de regulamente legate de felul in care romanii ar fi trebuit sa isi vada propria tara cu el in frunte.
Mai mult, pentru ca doctrina cerea industrializare la greu, autoritatile fac o serie de credite prin care sa construiasca si sa puna in functiune toate uzinele din tara. Doar ca, nu au luat in calcul un lucru. Si anume, faptul ca aceste credite inseamna bani si nu prea au legatura cu comertul pe care il faceau ei, care era un troc, in esenta. Si atunci, o data cu inceputul anilor 1980, Romania incepe sa stranga datorii si intra cumva intr-un fel de criza, din moment ce se ia decizia platii datoriei externe. Si ca sa fie totul ca la carte, mai incepe si constructia Casei Poporului(Palatul Parlamentului de azi).
Ei bine, cam in acest context romanii incep sa sufere si sa urasca enorm comunismul. Si tot in acest context apare si masina noastra.
Dacia 500, numita si Dacia Lastun se voia o masina a poporului, care sa fie super economica si destinata pentru mobilitate usoara in oras. Insa, s-a cam dovedit a fi mai mult un dezastru, atat pana in ’89, cat si imediat dupa.
Si nu intelegeti gresit. Masinile mici de oras sunt o idee foarte misto. Le vedem peste tot in zilele noastre. Insa, atunci cand productia are implicatii pur politice, nu prea iese bine.
Deci, cum spuneam, Ceausescu voia o masina pentru popor, similar cu ce se intamplase in Germania prin 1938, cand apare celebrul VW Beetle(Kafer). Iar proiectul initial s-a numit Dacia Egreta, o masina cu sasiu separat, masina proiectata de inginerii de la Institutul de Motoare Termice din Bucuresti. Insa, cum dorinta era de plata a datoriei externe, Ceausescu nu era de acord cu investitii foarte mari pentru masina, plus ca se dorea ca toate piesele ce o compuneau sa fie exclusiv romanesti, iar masina sa nu coste mai mult de 17.000 de lei, la vremea aia.
Si, intr-adevar, a rezultat o masinuta de vreo 3 metri lungime, cu doua portiere si un hayon, cu motor de 22,5 cai putere si un motor bazat pe cel de pe Oltcit. De fapt era un fel de motor de Oltcit taiat pe jumatate, ca sa se incadreze in cei 500 cmc.
Partea buna este ca, Lastunul este unul din modelele dezvoltate integral in Romania. Partea proasta e ca masina urma sa fie fabricata la Timisoara.
Fata de Pitesti, unde exista experienta pe domeniul auto, fabricile din Timisoara nu erau pregatite pentru a produce o masina cap-coada. Iar pentru producerea de Lastun s-a ales Tehnometal. Intr-adevar, era o fabrica ce producea structuri metalice, din cate am inteles, dar nu era pregatita pentru masina. Astfel ca, oamenii astia au trebuit sa se adapteze din mers, pentru a respecta tolerantele si tot ceea ce presupune constructia de masini. Evident ca, nu prea s-a reusit, Lastunul dovedindu-se un fel de structura artizanala, mai mult, si cam de slaba calitate. Ca paranteza, putem spune ca si masinile de la Pitesti scazusera in calitate, din aceleasi motive economice.
Revenind la Lastun, se pare ca exista si o presiune in dezvoltarea si construirea ei. Chiar si asa, productia incepe doar in 1988, iar pretul unui Lastun ajunge, in realitate, la vreo 37.000 de lei.
Nu se stie foarte clar cate Lastun-uri au fost facute. In sursele mele am gasit ca ar fi aproximativ 6500 de masini.
Dacia 500 a fost produsa pana in 1991, si chiar daca in decembrie 1989 am scapat de comunism(teoretic), nivelul de calitate a ramas la fel.
Cam asta e povestea unei idei bune, in principiu, ca mobilitate, insa un dezastru total, inainte si dupa Revolutie. Mai mult, versiunea din 1990 a masinii ne cam arata perioada aceea de confuzie si tranzitie facuta dupa ureche si cu foarte multe implicatii politice. Adica Romania s-a cam faultat singura in acei ani.
In fine, hai sa incheiem intr-o nota optimista si sa spunem ca Lastunul se intoarce, oarecum. 😀 Cred ca ati vazut si voi stirea cu noua Dacia Spring, masinuta electrica ce urmeaza sa apara la anul. Le uram succes celor de la Dacia.
