La sfarsitul lunii trecute am descoperit impreuna faptul ca, puternica familie a Huniazilor a detinut nu doar castelul de la Hunedoara, ci si castelul de la Timisoara. Ba mai mult, in vremea regelui Matia Corvin, acestia au detinut chiar orasul intreg. Dar nu sunt singurele proprietati pe care acestia le-au detinut in Transilvania sau in Banat. In toata perioada medievala, si chiar si in epocile ulterioare, anumite familii bogate primeau in administrare sau in proprietate diverse bunuri imobile: fie ca vorbim de castele, cetati, plus domeniile aferente. Domenii compuse din satele din preajma unei fortificatii, in general, sau doar inconjurate de terenuri.
Servus, prieteni!
Astazi vom vorbi putin despre o astfel de cetate inconjurata de un domeniu destul de vast, potrivit istoricilor. Unul dintre cele mai mari din comitatele de vest ale Ungariei medievale, teritorii ce se afla astazi in regiunea pe care o numim, generic, Crisana.
Dar interesant ca, de fapt, zona nu se numeste Crisana, ci Partium. Ideea este ca, in vremea in care aceste meleaguri faceau parte din regatul Ungariei, erau cunoscute ca „partium regnum Ungariae”, adica „partile regatului Ungariei”, si se referea la o zona care nu se afla in Transilvania propriu-zisa, ca si astazi. Dealtfel, Partium are o istorie un pic diferita fata de cea a Transilvaniei si a functionat, mai degraba, ca un fel de coridor de siguranta intre Ardeal si Ungaria aflata sub otomani(am amintit putin in articolul trecut despre pasalacul de Buda). Si nici macar locatia noastra de azi nu se afla chiar in Partium. Am facut aceste precizari pentru a face mai usoara localizarea zonei vestice a Romaniei de azi si situatia ei din trecut, aproximativ.
Cetatea Soimos, caci despre ea este vorba, are legatura mai mult cu Valea Muresului.
Vedeti voi, inainte sa existe drumuri, cai ferate si autostrazi, oamenii se foloseau in mare parte de mari rauri sau fluvii, pentru transporturi ce acopereau distante mai lungi fata de un drum cu o caruta, sau calare, pur si simplu. In majoritatea cazurilor era vorba despre transportul diferitelor marfuri, sau a ceea ce rezulta din exploatarea unor zacaminte. In zona Tarilor Romane si a Transilvaniei, pe langa Dunare, au fost folosite multe alte rauri cu debit mare, cum ar fi Bistrita si Siretul in Moldova, sau Oltul in Valahia/Tara Romaneasca. Nici Ardealul nu ducea lipsa de astfel de cai de transport, iar unul dintre cele mai importante era raul Mures. Inclusiv in Antichitate. Insa, in Evul Mediu si chiar mai tarziu, Valea Muresului isi capata adevarata sa importanta, atat ca modalitate de transport, cat si ca zona strategica. De exemplu, dupa perioada in care maghiarii incep sa cucereasca Transilvania, undeva prin secolele XI-XII(cucerirea si integrarea au durat in jur de 200 de ani), Muresul devine un fel de autostrada navala pentru ca, aici, statul maghiar incepe sa fie interesat de sare. In special de zona Ocnei Sibiului, la inceput. Dupa ce se initiaza si colonizarile si sunt adusi si sasi, sau alte populatii, Transilvania incepe sa se ridice si sa ajunga la o oarecare prosperitate, inca de prin secolele XIII-XIV. Ei bine, tot acest rezultat nu s-ar fi produs daca maghiarii nu ar fi organizat teritoriul dupa anumite percepte vestice. Si asta, nu pentru ca teritoriul nu ar fi fost populat de romani, ci, mai degraba, pentru ca influenta vestica adoptata de maghiari dupa anul 1000 a fost mai puternica. Iar acest lucru s-a exercitat prin organizarea teritoriilor in comitate, dupa model german, si construirea de cetati cu diferite functii. In principiu, cetatile astea constituiau un centru administrativ al unui comitat. Asa cum am vazut la Timisoara randul trecut. Pe de alta parte, incepusera si alte elite ale vremii sa isi construiasca diferite edificii si fortificatii. Astfel, pe langa cetatile construite de regalitate pentru controlul teritoriilor, au inceput sa apara si cetati construite de nobili, sau cetati ale episcopiilor, asa cum sunt cele de la Alba Iulia sau de la Oradea.
Cam in acest context apare in peisaj si cetatea noastra de la Soimos, si, desi pare a fi o cetate construita pentru paza Vaii Muresului, trebuie spus ca, la inceput a fost conceputa ca cetate nobiliara. Cetatea a fost construita undeva in a doua jumatate a secolului XIII, de catre un anume Pal, ce detinea la acea vreme functia de ban al Severinului. Ca perioada de constructie, cetatea este atribuita anilor 1270, undeva intre 1272 si 1275, mai precis. O perioada specifica pentru marile fortificatii de piatra, cel putin in aceasta parte de Europa.
In anul 1241, Europa trece printr-o perioada de cumpana. In primavara acelui an, europenii aveau sa ii cunoasca, ce-i drept, intr-un mod foarte dramatic, pe mongoli. Dupa ce acestia fac una cu pamantul toata Asia si o cuceresc, dupa moartea lui Genghis Han isi indreapta atentia spre Europa si incep sa inainteze, mai intai prin zona Rusiei, apoi prin ceea ce mai ramasese din Rusia Kieveana, cnezatele poloneze, zona Bulgariei si Serbiei si zona Romaniei de azi.
Da, mongolii au trecut si prin zona tarii noastre si au pustiit orase ca Sibiul si Alba Iulia, sau Dej, la finalul lui aprilie 1241. Apoi s-au indreptat catre Campia Panonica, unde, efectiv, spulbera armata maghiara la Mohi(Muhi), regele abia scapand cu viata. Dar acest lucru s-a intamplat si pentru ca existau niste divergente intre el, ca autoritate, si marii nobili din tara. Divergente puse pe seama cumanilor, mai ales, populatie pe care regele o voia de partea sa, desi nu era de origine maghiara. Ba chiar acesta intreprinde actiuni de crestinare a cumanilor si infiinteaza chiar si o episcopie pentru ei, in ceea ce avea sa fie Moldova de mai tarziu.(povestea cumanilor o gasiti aici: Cumanii – Tinuturi). Ei bine, tocmai aceste divergente au dus la o impotrivire a nobililor, din cate se pare, ceea ce a avut ca si consecinta o pustiire a tarii de catre mongoli. Au scapat doar orasele care avea intarituri de zid, in cea mai mare parte. Pana la acea data, mai toate fortificatiile erau construite din pamant cu palisada(intaritura din busteni pusi vertical), sau erau construite integral din lemn. Ei bine, dupa invazia mongola, regatul maghiar isi schimba cu totul politica ce priveste construirea de fortificatii si se impune ca in toata Ungaria, deci si in Transilvania, sa se construiasca cetati de piatra.
Asadar, asa cum spuneam mai sus, Cetatea Soimos se incadreaza in epoca regandirii sistemului de cetati si fortificatii ale regatului Ungariei. Interesant la ea este numele, in primul rand. Desi nu exista dovezi, traditia spune ca, cei care au detinut cetatea de-a lungul timpului aveau obiceiul de a folosi soimii de vanatoare aici. De aici presupunandu-se ca avem numele de Soimos, termen ce provine din cuvantul maghiar „solyom”, care inseamna soim.
In decursul secolelor, cetatea a trecut prin mai multe maini, pana in secolul XVIII. Mai intai, acel Pal despre care spuneam ca a construit-o, o cedeaza fratelui sau, ca apoi ea sa ajunga in custodia nepotului de frate a banului de Severin. Stim asta si datorita atestarii cetatii in 1278, atestare ce aduce argumente catre acest fapt. Mai apoi, inspre anii 1300, cetatea ajunge in mana lui Ladislau Han, un voievod ce a domnit in Transilvania in primii ani ai secolului XIV, pana in 1315, cand moare. Este foarte interesanta perioada lui Han, datorita implicarii sale in lupta pentru tronul maghiar, o data cu stingerea dinastiei arpadiene, in 1301. Este fix perioada in care incepe sa intre in scena noua dinastie d’Anjou si celebrul Carol Robert d’Anjou, cel care muta capitala tarii la Timisoara, timp de 8 ani. Pe de alta parte, se pare ca Ladislau Han isi consolideaza atat de bine puterea in Ardeal, incat teritoriul capata un statut aparte in cuprinsul Ungariei medievale. Mai exact, Transilvania incepe sa fie o tara distincta, chiar daca se va afla si de acum incolo sub obladuirea Coroanei. Ladislau incearca sa se impuna si fata de sasi si secui, ca autoritate, chiar daca nu cu foarte mare succes. Ideea este ca, sasii si secuii raspundeau in fata regelui, ca autoritate suprema, obicei ce se va pastra timp de secole. Dupa ce moare Ladislau, Cetatea Soimos este preluata de maghiari si transformata in cetate regala ce era asociata comitelui de Arad. In perioada urmatoare(1430-1440), edificiul este mai mult donata catre diferite personaje si nu are un proprietar statornic. Abia pe la jumatatea anulor 1440, Cetatea Soimos ajunge in posesia lui Ioan de Hunedoara, perioada in care se presupune ca sufera anumite modificari si adaugiri. Chiar daca nu stim sigur cat la suta din Cetatea Soimos este rezultatul acestor lucrari intreprinse de Huniade, astazi a inceput sa fie cunoscuta ca un fel de „geamana” a Castelului Huniazilor din Hunedoara. Din cate se pare, sub Huniazi, cetatea capata un aspect de castel, mai degraba, iar asemanarea care a dus cel mai mult la comparatia cu edificiul din Hunedoara este constituita din pod. La fel ca la Castelul Corvinilor, la Soimos avem un exemplu de pod de lemn sprjinit pe piloni foarte grosi construiti din piatra. Ioan Huniade nu capata pe deplin cetatea decat dupa 1453, cand ii este donata de catre regele Ladislau V Postumul, impreuna cu alte cetati si titluri, plus stema aceea extinsa despre care am vorbit in primul episod despre Huniazi. Dupa moartea lui Huniade, cetatea este din nou „prada” nestatorniciei proprietarilor. In prima faza ajunge in proprietatea lui Jan Giskra, sau Jiskra, un comandant de origine ceha din vremea lui Matia Corvin. Sursele spun ca intretinerea ei era estimata undeva la 1000 de florini pe an. Apoi, in 1471, cetatea isi schimba iar proprietarul si ajunge in mainile unor membri ai familiei Banffy. In 1487 este luata din nou de catre regalitate, din cauza faptului ca proprietarii nu ar mai fi fost loiali, iar Matia Corvin o da fiului sau, Ioan Corvin. Unele surse spun ca ar fi fost fiul sau natural, insa, pana acum, cei mai multi istorici merg pe ideea ca, Ioan Corvin este fiul nelegitim al lui Matia. Este mai controversat subiectul.
Soimosul ramane al Huniazilor pana la moartea lui Ioan Corvin, cand Georg de Brandenburg o ia in proprietate datorita casatoriei acestuia cu vaduva lui Ioan, Beatrix de Frangepan. Dealtfel, acest Georg de Brandenburg a detinut si castelul de la Hunedoara.
In 1514 are loc un eveniment ce avea sa fie considerat, ulterior, ca fiind una dintre posibilele cauze ale prabusirii regatului maghiar in 1526. Si anume, este vorba despre rascoala lui Gherghe Doja/Dosza Gyorgy, un mic nobil secui ce s-a ridicat impotriva marilor magnati de la Buda, datorita unor neintelegeri legate de situatia secuilor. Motivele sunt mai complexe de atat si vom vorbi intr-un articol separat despre povestea lui Dosza.
Cert este ca, toata Transilvania este cuprinsa de revolta secuiasca si se transforma intr-o adevarata revolta taraneasca, ulterior. Trupele lui Dosza aveau sa ocupe mare parte din tara, si chiar ajung in Banat, pana la Timisoara, pe care o asediaza. Nici Soimosul nu scapa de tumultul evenimentelor, cetatea fiind asediata dupa ce Dosza si armata sa ocupa Lipova, cetate si oras ce se afla chiar peste Mures. Ulterior, dupa ce se stinge revolta secuilor si are loc si dezastrul de la Mohacs, cetatea este cucerita de catre Ioan Zapolya si incepe epoca disputelor pentru influenta intre habsburgici si turci, maghiarii ramanand undeva la mijloc, din acest punct de vedere. La mijlocul secolului XVI, Cetatea Soimos intra sub stapanire de influenta habsburgica, la fel ca si cetatile de peste Mures, Lipova si Timisoara, pentru ca in 1552 sa fie asediata si cucerita de turci. A existat un moment cand ea a fost recuperata de la otomani, in 1595, in timpul Razboiului cel Lung, insa, ulterior este din nou cedata turcilor, acestia stapanind-o pana la sfarsitul secolului XVII. Dupa 1688, aceasta ajunge in posesia austriecilor, sub care mai este folosita destul de razlet, pana in 1788, cand este dezafectata definitiv. Ulterior, a ramas in ruina, in mare masura din cauza accesului destul de greu spre ea. Situatie in care se afla si astazi.
Cetatea Soimos ramane un punct de reper al vestului tarii si poate ca, intr-un viitor, oamenii vor intelege importanta acestor marcaje ale istoriei, spre a ne bucura de ele noi, ca turisti. 😉
Cam asta a fost povestea „Soimului” care vegheaza Valea Muresului! Data viitoare avem personaj istoric si, totodata, sfarsitul povestii intregi a Huniazilor. Vorbim despre Matia Corvin si, poate, intr-o extindere a povestii, despre castelul de la Buda.
Surse foto si info:
„Cetati, castele si alte fortificatii din Romania” vol. I si II – Radu Oltean
„Ungurii” – Lendvai Pal
http://http://www.cetatesoimos.ro/index.php?url=istoric
http://https://specialarad.ro/o-reconstituire-digitala-a-cetatii-soimos-de-radu-oltean-galerie-foto/
Cetatea Șoimoș din Lipova județul Arad – Ghidul HoReCa (ghidul-horeca.ro)
LADISLAU KÁN ŞI CETATEA DEVEI. (medievistica.ro)
Cum influenţau jocurile politice voievozii Transilvaniei (historia.ro)
Very good post. I certainly appreciate this site. Continue the good work!
Thank you! Hope you will visit Romania soon!