Servus, prieteni!
No, in tranzitia noastra spre Orastie, urmatoarea noastra destinatie, astazi avem o poveste demna de scenele pe care le tot vedem pe la festivalurile medievale. Acelea in care vedem oameni imbracati in tunici de cavaleri, cu mantii, zale si coifuri smechere.
Se stie ca doua dintre cele mai cunoscute ordine cavaleresti religioase inca exista, despre Ordinul Templierilor neavand aceeasi siguranta, cand vorbim de o organizatie actuala. Da, ok, sunt multe grupari care spun ca se desprind din templieri, dar niciodata nu a fost dovedita pe deplin asa-zisa descendenta. Dar, no, treaba cu conspiratiile o lasam pentru altii.
Prin secolul VII d. Hr. apare o noua religie in zona Arabiei de azi, dealtfel si ultima mare religie aparuta pana acum: Islamul. Fiind la inceput, la fel ca si crestinismul aparut cu vreo 1600 de ani in urma fata de noua religie, aceasta cauta sa isi faca intentiile cat mai bine cunoscute, si sa se raspandeasca. Sigur, initial, islamul a avut scopul de a unii toate triburile arabe sub aceeasi credinta. In fine, despre islam, in sine, o sa vorbim mai mult cand ajungem prin Dobrogea.
Cert este ca, spre sfarsitul aceluiasi secol amintit, conducatorii musulmani vor sa puna si ei stapanire pe Ierusalim, avand in vedere faptul ca religia lor se bazeaza, ca si a noastra, pe iudaism. Si asta si fac. Ocupa Ierusalim undeva prin 691 si distrug parte din cladiri, inclusiv un spital ridicat de crestini pe la inceputul anilor 600.
Mai tarziu, in anii 1000, pe cand la noi inca existau popoare migratoare, pe langa romani, asa cum am vazut data trecuta, Europa se simte amenintata de prezenta acestor arabi prin ocuparea Ierusalimului. Mai ales ca si Peninsula Iberica fusese ocupata de musulmani prin 717. Astfel, in 1096 incep o serie de lupte religioase pentru suprematia Ierusalimului. Incepe Epoca Cruciadelor. Vreo 7 sau 8 campanii, in total, intinse pe aproape 300 de ani.
In 1099, ia nastere, la Jerusalim, Ordinul Cavalerilor Ospitalieri, sau Ordinul Sf Ioan, de unde si denumirea de cavalerii ioaniti, asa cum ii stim noi. Ei s-au transformat in ordin in 1023, cand o parte din negustorii italieni reconstruiresc spitalul de la Ierusalim(langa manastirea Sf. Ioan Botezatorul) si, cu timpul, incep sa aiba grija de cei care ajungeau la Ierusalim.
Ok, ce e cu numele si de ce sunt doua nume, de fapt?
Pai, vom vedea ca sunt mai multe nume, dupa locurile in care se muta ordinul. Insa numele original de Ordinul Ospitalierilor vine din latina, de la „Ordo Fraternum Hospitalis” si are legatura cu spitalul de care spuneam. De fapt, de la „hospitalis” asta avem noi cuvantul spital, in zilele noastre. Deci, ar fi cumva Ordinul Spitalului, daca e sa il traducem strict in romana.
Ei bine, dupa ce ordinul este infiintat de Gerard Thom, in 1099 si este recunoscut de Papa Pascal II in 1113, succesorul sau, Raymond de Puy, extinde spatiul lor caritabil cu o infirmerie ce functiona, la vremea aia, pe langa Biserica Sf. Mormant. Tot el este cel care reorganizeaza asociatia si o transforma incet-incet intr-un ordin militar.
Tot in secolul XII, ei primesc de la Papa Inocentiu II celebrul simbol cu cruce alba pe fond rosu. Initial era pe fond negru.
In 1118 apare si Ordinul Cavalerilor Templieri. Chiar daca erau organizatii oarecum rivale, in esenta, aveau cam acelasi scop si anume acela de a apara crestinii aflati in drum spre Tara Sfanta, cu un plus pentru ioaniti prin faptul ca aveau si sarcina de a avea grija de ei, din punct de vedere medical, atat cat se putea, pe atunci. Ideea e ca, o data cu recunoasterea papala, aceste ordine au inceput sa aiba anumite privilegii in bani sau terenuri.
De pilda, ospitalierii incep sa fie recunoscuti de catre Regatul Angliei si de catre normanzi, astfel ca, nobilii de acolo incep sa faca donatii pentru ordin.
Fiind ordin militar, ioanitii au construit si diferite fortificatii si se estimeaza ca au construit in jur de 7 cetati si detineau 140 de mosii in Tara Sfanta, iar terenurile primite le-au impartit in priorii, adica un fel de regiuni.
In 1247, acestia primesc Banatul de Severin de la regele Béla al Ungariei, iar un an mai tarziu, papa Inocentiu IV stabileste o uniforma standard a ioanitilor, bazata pe stindardul primit cu un secol in urma. Astfel ca, acestia erau imbracati intr-o tunica rosie ce avea pe piept o cruce alba.
Mai tarziu, spre 1290, armatele cruciate incep sa piarda teren in fata musulmanilor, astfel incat ospitalierii sunt obligati sa isi caute adapost in alta parte. Initial, ajung in Cipru, unde nu stau prea mult, iar apoi pe insula Rhodos pe care o pastreaza, alaturi de alte cateva insulite din Marea Egee, pana prin 1522-1523, cand Imperiul Otoman ii obliga sa se retraga din acea zona. Pana atunci, cavalerii mai avusesera ceva confruntari cu turcii, inclusiv cu Mahomed II, prin 1480.
In 1522, sultanul Suleyman Magnificul incepe celebrele lui campanii de extindere a Imperiului, asa incat si insulitele egeene sunt in pericol iar ospitalierii sunt din nou obligati sa se retraga. Iar garantii lor, care i-au sustinut cu bani, si care erau deja in ascensiune, le-au oferit insulele Malta si Gozo.
In acest fel, Ordinul Cavalerilor Ospitalieri se rebrand-uieste in Ordinul Cavalerilor de Malta.
Stai, stai, stai…ce?
Da, se pare ca au primit ca donatie micutele insule din Mediterana, unde acestia, de-a lungul secolelor urmatoare, si-au continuat scopul initial si au construit spitale, si chiar au adus prosperitate Maltei. Deci, si cu ajutorul lor, Malta e ce stim azi. Inclusiv din punct de vedere turistic.
Din pacate, asta este si momentul declinului Cavalerilor Ospitalieri, deveniti Cavaleri de Malta.
In secolul XVI, Malta devenise si ea un punct strategic, in special pentru otomani, pentru ca se puteau folosi de arhipelag pentru lansarea de atacuri de pe mare. Si chiar o fac la jumatatea anilor 1500, cand ataca Malta, dar cavalerii rezista, in ciuda faptului ca insula era vasala viceregelui Siciliei(regele Spaniei), iar el nu a trimis un ajutor concret.
A doua problema de care s-au lovit cavalerii maltezi a fost faptul ca, o data cu Reforma Religioasa, acestia incep sa isi piarda posesiunile din Europa, pe care le primisera in administrare dupa dizolvarea Ordinului Cavalerilor Templieri in 1312. Asa incat, situatia lor devine instabila din punct de vedere economic si incep o serie de raiduri contra navelor care nu erau crestine, iar ordinul se transforma, mai degraba, in niste mercenari cu scopul de a apara navele crestine ce treceau prin Mediterana. Insa, scopul lor initial pare sa fie uitat, iar multe dintre tarile care ii sprijineau incep sa ii renege.
Declinul lor continua, iar in 1798, ordinul este desfiintat de Napoleon Bonaparte, membri ai organizatiei refugiindu-se, chiar si in Rusia.
Din 1834, membrii revin si reinfiinteaza ordinul la Roma sub numele de Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta. Asociatia exista si azi si se ocupa de lucruri caritabile.
Exista multe povesti despre ordinele astea, care spun ca membrii lor au fost foarte bogati si de-asta scopul lor nu ar fi fost benefic.
Este cu dus si intors. Intr-adevar, ca organizatii, ordinele cavaleresti au fost foarte bogate, insa individual, membri erau saraci; acestia fiind calugari, in realitate, ei depunand juraminte de saracie, castitate si ascultare.
Cam asta e, foarte pe scurt, povestea unuia dintre ordinele cavaleresti prezente si pe teritoriul de azi al Romaniei.
Data viitoare, vorbim tot despre sabii, daca tot am avut cavaleri. Avem o legenda saseasca foarte frumoasa despre doua spade care apar atat pe stema Sibiului, cat si pe stema Orastiei.
Sursa foto si info:
https://ro.qaz.wiki/wiki/Knights_Hospitaller
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Knights_Hospitaller
http://www.maltez.ro/ordinul-de-malta/
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/10-lucruri-de-stiut-despre-ordinul-ioanitilor
https://pogaciblog.wordpress.com/2017/03/17/cavalerii-ioaniti-in-cetatea-severinului/
