Catedrala din Timisoara – simbol al memoriei recente

Zilele astea, cat am vorbit despre Revolutie, ati observat ca am amintit de multe ori de Catedrala si Piata Operei, cele doua mari simboluri ale acestul eveniment.

Dar care este povestea Catedralei Mitropolitane si de ce este cladirea asta asa speciala pentru Timisoara?

Pai, poate putin surprinzator, povestea locatiei are legatura cu…trenurile. Si vorbesc foarte serios. Locul pe care se afla azi biserica are legatura cu o cale ferata.

Vedeti voi, pe la jumatatea secolului XIX, Banatul capata o imagine de regiune foarte industrializata si acela de teren propice pentru noutatile vremii. Mai ales ca aici se aflau si importante bazine carbonifere si feroase, cel putin in zona Muntilor Banatului(Domogled, Metaliferi).

Deja exista o uzina metalurgica la Resita, deschisa in anii 1770. Cam in acest context, apare si aici o masinarie care, la vremea aia(1840-1850) era noua, inca, si anume trenul. Mai toata lumea stie ca prima legatura cu trenul se face intre Anina si Oravita, undeva pe la 1850 si ceva, mai tarziu si cu Bazias, in aceeasi perioada; ultima din ele foarte importanta pentru transportul de carbune.

La sfarsitul lui 1857 se inaugureaza prima linie ferata de pe teritoriul de azi al Romaniei, care era destinata si transportului de persoane. Aceasta urma sa faca legatura intre Széged si Timisoara(Temesvár, Temeshwar, pe atunci). Mai departe, urma sa ajunga la Budapesta si, in final, la Viena. Insa, la scurt timp, in 1858, apare si legatura cu Bazias si Stamora-Moravita. Dar despre toate astea, intr-o postare separata despre Gara de Nord din Timisoara.

Legat de Piata Operei, ea s-a dezvoltat undeva prin anii 1890, pe locul vechilor centuri ale cetatii, iar initial, erau doar doua artere paralele care faceau legatura cu cele doua cartiere foste extra-muros(din afara cetatii), Josefin si Elisabetin. Ca piata publica apare un pic mai tarziu, cand cele doua artere sunt taiate de actualul bulevard si apar cladirile in urma vanzarii terenurilor. In fine. Ideea e ca, initial, linia ferata Timisoara-Bazias trecea fix prin mijlocul orasului, iar terenul pe care se afla azi catedrala, era un teren viran impadurit.

Pe plan religios, Timisoara a fost locul in care au coexistat doua principale comunitati crestine. Daca la catolici situatia era stabila, la ortodocsi era cumva ciudat. Adica romanii si sarbii imparteau bisericile, initial, pentru ca ierarhii erau sarbi. Ei bine, schimbarea apare abia in 1864, cand cele doua comunitati se despart, iar romanii se trezesc fara biserica in cetate.

Mai intai, oamenii mergeau la bisericile ortodoxe din Fabric si Elisabetin care erau sub jurisdictia Episcopiei de Arad, pe atunci. Situatia se schimba dupa 1919, cand Banatul intra si el fizic in componenta Romaniei, si se construieste o prima bisericuta in cetate, in zona Pietei 700. Insa, se cauta un loc pentru o biserica mai mare in Cetate(cartier, de data asta) si asa apare ideea construirii viitoarei catedrale. Ctitori au fost Regele Mihai I, care era Mare Voievod de Alba-Iulia in anii ’30 si Valeriu Lupescu, cel care avea sa devina primul mitropolit al Banatului, in 1947.

Ei bine, in 1932 se demonteaza linia ferata care incurca destul de tare traficul din oras, mai ales ca existau multe bariere, iar in 1936 incepe constructia viitoarei biserici. Dupa mai multe propuneri, se decide sa fie pus in aplicare proiectul arhitectului Ioan Traianescu, care era si profesor la Academia de Arhitectura din Bucuresti.

Evident, si atunci au existat discutii cu privire la utilitatea constructiei unei biserici asa mari, ca si azi cu Catedrala Mantuirii Neamului. Insa, chiar si asa, s-a inceput constructia. La vremea aia, Romania nu o ducea chiar bine, din punct de vedere al stabilitatii politice, plus ca Miscarea Legionara era in plina ascensiune. Deci, erau cumva justificate nedumeririle cu privire la necesitatea existentei acestei cladiri. Dar, cum nu stim niciodata cum se schimba istoria, povestea cladirii avea sa ia o cu totul alta turnura. Catedrala ests inaugurata in 1946, in plina schimbare politica si adoptare a comunismului.

Chiar daca inceputul constructiei a fost controversat, in decembrie 1989, pe treptele ei au murit tineri si a devenit astfel un simbol al jertfel lor. In fiecare an, in zilele de la mijlocul lui decembrie are loc la Timisoara un mars al eroilor morti atunci, iar la Catedrala, oamenii pun lumanari pe treptele cladirii, in memoria lor. Si poate ca e ciudat faptul ca am scris catedrala cu majuscula, insa, pentru timisoreni, ea are cu totul alta semnificatie. Nu neaparat de lacas de cult cat de loc al memoriei unor oameni care au murit acolo si care au avut un scop foarte clar: Libertatea!

Cu povestea de, ne incheiem si noi micuta excursie de la Timisoara. Dar nu va faceti griji! O sa ne intoarcem.

Sper ca v-a facut placere sa descoperim impreuna cateva lucruri minunate din acest oras. Adevarate comori care merita descoperite!

Sursa foto si info:https://m.adevarul.ro/…/foto-trenul-centrul…/index.html

Iar ultimele fotografii color imi apartin.